marți, noiembrie 13, 2007

Destinul micutului lucitor

A fost odata un pui de raza.....somnoros se trezea in fiecare dimineata si de abia deschidea ochii.....inca nu era deprins cu atata lumina.
Si pe zi ce trecea incerca mai mult si mai mult sa ajunga lumina.... dar ochisorii ii erau prea mici si inca nu avea puterea sa perceapa.
Pana cand intr-o noapte a visat ca lumina se stinse....si in jur totul coborase in intuneric, obscur si rece...nu mai era nimic doar recele din jur
Si se simtea atat de singur...si dorea cu atata ardoare doar o stralucire....sa-i mai arate odata ca nu e singur....ca inca mai are cu cine imparti micimea lui, frantura de lumina ce o impartea
Era un chin pt micut....s-a zbatut a strigat s-a rugat a implorat.....pana cand... s-a trezit
L-a trezit mangaierea zorilor de lumina, era lumina in care renascuse....din care isi tragea puterea si dorinta de a straluci
si de a-si trimite vointa luminii celei absolute
Se facuse stea...de acum nu mai era in intuneric, isi depasise teama
ca era neputincios
Pana la urma...un puiut facuse lumina in intuneric....Si steaua devenise astru sa calauzeasca ratacitii .....De vise cautatori
Gasindu-si locul in univers
Pe bolta, s-a mai scris un destin..........
Destinul micutului lucitor
Multumesc!
Gabriela Ciornei