Taciunele

Un preot paroh a auzit odată că unul dintre credincioşii săi şi-a anunţat prietenii că nu va mai veni la biserică. Argumentul său era unul binecunoscut: poate comunica cu Dumnezeu la fel de bine, afirma el, şi în mijlocul naturii, ca între zidurile bisericii. Era iarnă, iar preotul s-a gândit să îl invite la el acasă. Cei doi s-au aşezat în faţa şemineului şi au început să vorbească, de toate, dar nu despre frecventarea bisericii. După câtva timp, preotul a luat cleştele de lângă şemineu şi a prins cu el un cărbune, pe care l-a scos din foc. A pus apoi tăciunele aprins pe cimentul din faţa şemineului. Amândoi îl priveau în tăcere, observând cum acesta începe să nu mai ardă, devine cenuşiu, se stinge... în timp ce ceilalţi din şemineu continuau să ardă. Lecţia tăcută a preotului nu a trecut neauzită. După câteva minute de tăcere, bărbatul a ridicat ochii, l-a privit pe preot şi i-a spus: "Ne vedem duminică la biserică."

Comentarii

Postări populare de pe acest blog