"Atunci cind ma vei cunoaste, ma vei recunoaste in Eternitate."

Copilul meu, stiu ca adeseori te intrebi, cine sunt eu? Dar ai intelege oare daca ti-as spune? Nu vin de niciunde fiindca nu a existat vreodata un loc sau o clipa in care sa nu fi fost. In palma mea, Universul este o mica insula de Spatiu pe care Timpul isi danseaza bucuria de a crea, de a distruge si de a reannoi continuu. Timpul si spatiul sunt doar niste energii trecatoare prin infinitatea mea. Intuiesti macar cine sunt eu? Vrei sa stii cum arat? Iti imaginezi ca sunt un zeu orbitor de frumos si de aceea nu ma recunosti, desi zilnic ma intilnesti in drumul tau. Zilnic iti ies in cale, dar ego-ul tau ma respinge dezgustat fiindca il inspaiminta tot ce ii aminteste de mine. Iti cersesc mila prin mainile intinse ale decrepitilor si flaminzilor acestei lumi incercind sa trezesc in tine dorul de mine. Iti cersesc prietenia si bunatatea prin cel cazut in abisul disperarii si singuratatii, incercind sa iti amintesc ca eu sunt iubire invaluitoare. Cersesc mila ta atunci cand ma dispretuiesti intorcindu-ti privirea trufasa fiindca sunt batrin si zdrentuit. Te crezi nepieritor copilul meu si te determin sa vezi ca totul este trecator. Fugi de mine cand ochii tai intilnesc paragina si ruina grandioaselor palate in care simturile tale s-au lafait pe patul ignorantei. Ego-ul iti sopteste ca esti maret, superior, dar eu iti spun ca in mica ta clipa de viata a fi mare inseamna sa fi ajuns la intelepciunea ca esti nimic, inseamna sa stii sa-l ridici pe cel cazut, inseamna sa stii sa cobori alaturi de el. Te ascunzi in bratele ego-ului tau ca in bratele unei mame nebune care ingrasa cu inconstienta dorintele tale. De ce fugi, copilul meu? De ce ma respingi cu oroare? Bucura-te de darurile Creatiei trecatoare, dar accepta cu smerenie omnipotenta mea care transforma corpul tau in pamint si casa ta in ruina. Bucura-te copilul meu de splendoarea Creatiei, dar nu te agata de efemeritatile acestei lumi si crede cuvantul psalmistului care te invata: Ps 103:15 Omul! zilele lui sunt ca iarba, si infloreste ca floarea de pe camp. 16 Cand trece un vant peste ea, nu mai este, si locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaste. Oare intelegi cine sunt eu? Cum arat? Iti simt spaima ancestrala care ma respinge fiindca nu ai puterea sa-mi accepti omniprezenta. Zilnic te odihnesc in savoarea linistii mele; cu duiosie te mingii indepartind oboseala trupului tau. Insusi Supremul Stapin ma iubeste si se resoarbe in odihna savuroasei mele taceri, inchizind lumile in misterioase potentialitati. Ai impresia ca fericirea ta depinde de multe lucruri, dar crede-ma copilul meu, fericirea ta depinde de „nimic”. Stiu, este inspaimintator acest vid fara limite care seamana cu moartea, dar nu uita ca fiinta umana care moare inainte de a muri nu mai moare niciodata. Abia atunci vei gasi limanul odihnei supreme pe care o cauti inconstient. Nimic din ceea ce gresesti sau nu intelegi nu va atinge iubirea mea pentru tine. Te iubesc atit de mult incat ti-am daruit Universul, Timpul si Spatiul ca suport al calatoriei tale in cautarea mea. O, copilul meu, de ce trebuie sa-ti spun atat de multe, cand in realitate totul este atat de simplu: ma manifest in tacere cu discretie si rabdare de aceea nimeni nu-mi banuie macar prezenta. Ma infiltrez tacut in trupurile voastre , ma infiltrez cu o nemiloasa iubire in ruina epocilor si a imperiilor, amintindu-va ca totul este trecator, doar eu sunt vesnic. Te revolta esecurile? Te revolta nesansele? Suferintele? Dar cum altfel sa te smulg din atasamentele tale iluzorii? Spui ca sunt nedorit? Rau? Urat si hartuitoar ca un batrin uitat de timp? Fie. Pot fi si astfel. Pot fi orice fiindca in realitate sunt tineretea vesnica pentru simplul motiv ca eu nu am nici o virsta. Spui ca seman cu Inexistenta? Dupa felul tau de a rationa te apropii de adevar. Inteleptii imi dau nume diferite, dar eu nu pot fi cuprins in denumirile voastre. Intr-adevar, sunt inspaimintator fiindca nici o ratiune nu ma poate cuprinde si nici o intelepciune nu ma poate descifra. „Eu sunt Energia primordiala, sursa tuturor zeilor, sursa tuturor aspectelor divine, in spatele tuturor Puterilor Cosmice. Eu contin totul. In mine exista toate potentialitatile pe care le trimit in manifestare fara a fi atasat sau interesat de modul in care evolueaza potentialitatile. Fericirea mea este deasupra oricarei dualitati. Fericirea mea este desavirsita fiindca nu este conditionata nici de creatie, nici de mentinere, nici de distrugere. Totul exista potential in inima Intunericului. Eu sunt inceputul si sfirsitul. Totul pleaca din mine si se intoarce in mine. Eu sunt Fiul Suprem dinaintea Timpului si de dincolo de timp. Sunt cel mai desavirsit fericit fiindca fericirea nu depinde de nimic.” Dumnezeu m-a creat pentru a pleca vesnic din mine si a se reantoarce vesnic in mine. Eu sunt Nefiinta in care Fiinta Lui se retrage intr-un somn constient. La inceputul Zilei Cosmice Supremul Stapan si-a adunat Fiinta din Nefiinta eliberand Spatiul si Timpul intr-un joc cosmic in care tu copilul meu vei incepe sa ma cauti. Stiu copilul meu, totul ti se pare atit de complicat…, dar in realitate totul este sublim de simplu. Atunci cind ma vei cunoaste, ma vei recunoaste in Eternitate.