joi, decembrie 06, 2007

Mos.........

Mosule, oare mai vii si anul asta? Nu esti prea obosit si subrezit de atitea nedreptati, mizerii si dureri? Oare mai tii minte drumul spre casuta noastra? Mosule, oare mai poti sa ajungi la geamurile inaltate prea sus, la usile ferecate prea mult, la sufletele inghetate prea tare? Se lasa noaptea si drumul e inecat in ploaie, trista si fara farmecul imaculat al zapezilor de alta data. Urmele pasilor tai nu mai raman sa faca neaua sa scrasneasca mut, a durere placuta si surda ce o pastram in minte pentru ca ne duce cu gandul spre copilarie.Cetina nu mai e ninsa si nu mai picura din cer scantei argintii ca niste artificii, nu mai miroase a mere coapte si nuci prajite in cuptor, a turta dulce si halvita. Nu mai sunt gutui aromate la geam si suluri ce tineau frigul departe. Geamurile sunt de termopan din cel mai bun,fructele sunt exotice, rare si cat mai scumpe,nucile sunt braziliene, caju sau fistic, iar in loc de turta dulce sunt bomboane belgiene din cele mai fine. Mosule, tu vii din alta lume si esti impietrit in imaginara ta creatie, nici nu inteleg cum te mai poti strecura prin traficul ingrozitor, cum de ajungi la timp pentru ca noi, cu cele mai rapide si scumpe masini nu mai reusim, tu vezi si gropile si nu te impiedici, alungi si cainii si gasesti toate stradutele, la casa fiecarui om ce te asteapta cu visele atarnate la geam, cu sufletul sfasiat de sperante neimplinite cu dragostea de asta vara si din toate verile ce vor veni, cu iubirea neimplinita dar si cu cea care i-a readus zambetul pe chip,cu amintiri, cu bucurii,cu rasete, cu lacrimi, cu vise si mai ales cu iubire. Oare anul asta vei avea daruri si pentru conduri si pentru gumari? Cum vei sti ce ii trebuie fiecaruia? Cum vei aduce maine bucurie in sufletele impietrite de tristetile de zi cu zi, de dureri ce nu mai contenesc, de doruri nespuse , dar si celor ce au fericirea pe chip si in suflet, dragostea pe buze si in inima, speranta in minte si reusita in fata? Cum vei cantari cit sa dai fiecaruia? Cum vei putea sa dai fara sa astepti nimic, sadind speranta , iubirea si forta de a merge mai departe? Mosule, daca vii si anul asta te rog sa alini durerea celor in suferinta, tristetea celor singuri, amaraciunea celor napastuiti, teama celor cu grija zilei de maine , lacrima din geana copilului,grimasa de pe chipul obosit al mamei, cuta adinca de pe fruntea bunicului. Da-le mosule drag ghetute pline de iubire, din aia ca pe timpuri, simpla si pura, sanatate si liniste, dragoste si speranta.Voi veni si eu cu tine prin ploaia deasa pentru ca vreau sa strecor intre darurile tale toata prietenia mea, respectul, dragostea infasurate in poleiala unei ierni argintii ce nu incepe decit in sufletele mari si curate ca sarbatoarea aceasta minunata ce tine mai mult de o noapte si mai putin de o viata. Mosule, ai adormit? Hai la drum pentru ca povestea s-a sfirsit si e vremea sa dai oamenilor partea lor de basm dupa care tinjesc an de an.... Sa aveti ghetute pline la geam ! Ps. Nu stiu cine a scris aceasta scrisoare dar mult adevar graieste………. Sa aveti o parte de bucurii sanatate si noroc. Multumesc Doina Ionica!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

1. Trebuie sa ai incredere in abilitatile tale si apoi sa fi destul de puternic ca sa le urmezi. - Rosalynn Carter
2. Fă primul pas cu încredere. Nu trebuie să vezi întreaga scară. Pur şi simplu păşeşte. - Martin Luther
3. Încrederea este balamaua uşii spre succes. - Mary O’Hare Dumas
O zi minunata!