Din dragoste.......

Trăia odată un credincios vestit pentru viaţa lui austeră.

Într-o zi aflându-se în faţa altarului l-a chemat pe Dumnezeu zicându-i:

- Doamne, aş fi în stare să fac orice, absolut orice, din dragoste pentru tine.

Supune-mă, la orice încercare şi vei vedea că spun adevărul.

- Ia un vas, i-a spus un glas îngeresc, umple-l ras cu ulei, pune-l pe cap, străbate piaţa şi apoi oraşul, stradă cu stradă şi întoarce-te, dar bagă de seamă, să nu iroseşti nici un strop de ulei.

Omul a umplut vasul, l-a aşezat pe cap şi a pornit cu braţele întinse în echilibru, rostind la tot pasul:

„nici un strop să nu se irosească!".

Era zi de târg şi bărbatul a străbătut întreg oraşul, stradă cu stradă, fără să piardă nici un strop de ulei.

Mulţumit s-a întors şi a aşezat vasul la biserică.

A luat icoanele drept martore a izbânzi sale, dar tăcere...

Şi în zilele următoare icoanele au rămas mute. Cuprins de disperare omul, cu capul pe genunchi plângea amar şi repeta printre suspine:

„şi totuşi nici un strop nu s-a irosit".

Atunci s-a auzit un glas iarăşi:

–La ce-mi trebuie mie uleiul tău, omule?

Ce fac eu, Dumnezeu, cu un vas cu ulei?

De câte ori, în timp ce purtai vasul pe cap, de câte ori, te-ai gândit la mine?

... Aşa era, se gândise numai la ulei ...

–Mai bine ai fi răsturnat vasul şi te-ai fi gândit la mine cu iubire.

(după Lanza Del Vasta)