Omul Sfant si sarpele.

...Era odata un camp, unde vitele erau pazite de niste copii -vacari.

Tot pe campul acela traia un sarpe cumplit si veninos.

Intr-o zi un om Sfant s-a intamplat sa treaca pe acolo.

Copii au fugit la el si au strigat:

"Om Sfant, nu trece pe aici! Pazea ca e un sarpe!"

- "Copii, a spus Sfantul, nu mi-e teama de sarpele vostru.

Stiu niste Mantre care ma pun la adapost de orice rau."

Spunand acestea, omul si-a continuat drumul...

Sarpele il vede si vine, umflandu-si grumazul.

Omul Sfant murmura o vraja si iata ca sarpele cade la picioarele sale neputincios ca un vierme. "

Ei bine, spune omul Sfant, de ce umbli asa facand rau oamenilor?

O sa-ti dau un Nume Sacru( al Domnului) de repetat si o sa inveti sa-l iubesti pe Dumnezeu;

la sfarsit o sa-L vezi; si dorinta de a face rau te va parasi."

Ii sopteste la ureche sarpelui Numele Sacru.

Sarpele se inclina si spune:

" O stapane, ce trebuie sa fac ca sa ma mantuiesc?"

-"Repeta Numele Sacru, spune omul Sfant si nu fa rau fapturii vii!

O sa mai vin sa vad cum te comporti."

...Si zicand acestea omul Sfant s-a indepartat...

Zilele au trecut si copii-vacari au remarcat ca nu mai musca.

Au aruncat in el cu pietre.

Sarpele a continuat sa fie bland si inofensiv ca un vierme.

Unul din copii l-a luat de coada si l-a azvarlit pe pietre de mai multe ori.

Sarpele a vomat sange si a fost considerat mort.

Noaptea si-a revenit si incetul cu incetul, s-a tarat afara din groapa; avea corpul rupt.

Dupa cateva zile, nu mai era decat un schelet;

i-a trebuit multa vreme pana sa poata iesi sa-si caute hrana.

De teama copiilor nu mai iesea decat noaptea.

De cand fusese initiat de catre omul Sfant, incetase sa mai faca rau fapturilor Domnului.

De bine, de rau, incerca sa traiasca, hranindu-se cu frunze si paie...

Omul Sfant s-a intors.

S-a uitat in toate partile, cautandu-l pe sarpe.

Copiii i-au spus ca nu mai era.

Omul Sfant s-a mirat; stia ca numele Domnului, pe care sarpele il repeta, avea puterea spirituala, de a face moartea imposibila, inainte ca problema sa fi fost rezolvata, adica inainte de a-l fi vazut pe Dumnezeu.

S-a apucat sa il caute, chemandu-l de mai multe ori pe nume.

Sarpele a iesit din gaura lui si s-a inchinat in fata perceptorului sau.

Cei doi au inceput sa vorbeasca:

Omul Sfant: - Hei! Cum iti merge?

Sarpele: - O, stapane, iti multumesc! Din mila Domnului imi merge foarte bine.

Omul Sfant: - Cum se face atunci ca nu mai esti decat piele si os? Ce s-a intamplat?

Sarpele: - O, stapane, din supunere fata de porunca ta, ma straduiesc sa nu fac rau nici unei fapturi vii. Ma hranesc cu frunze si cu paie. Asa ca se poate sa fi slabit.

Omul sfant: - Mi-e teama ca nu doar hrana te-a adus in starea asta. Trebuie sa mai fie ceva. Haide povesteste-mi!

Sarpele: -Ah!...se poate, da stiu ce e, fara indoiala...

Intr-o zi, vacarii s-au purtat destul de rau cu mine.

M-au luat de coada si m-au izbit de pietre, tare de multe ori.

Bietii copii! Nu aveau habar de schimbarea care se produsese in mine.

Cum ar fi putut sa stie ca nu aveam sa mai musc pe nimeni?

Omul Sfant:- Ce prostie! Ce prostie!

Trebuie sa fii un idiot daca nu stii cum sa-ti impiedici dusmanii sa te maltrateze asa!...

Ce ti-am interzis eu era sa musti orice faptura a Domnului.

de ce nu ai suierat la cei care voiau sa te omoare, ca sa-i sperii?...

Morala: -Deci, umflati-va grumazul...

Dar nu muscati!...

Oamenii care traiesc in societate, mai ales cei casatoriti, oamenii de familie, trebuie sa se impotriveasca raului ca sa se apere.

Dar trebuie in acelasi timp sa aiba grija sa nu plateasca raului cu rau...ca toate se vor intoarce ".