O primavara minunata tuturor!

într-o smerenie fragedă şi verde
timid ca la-ntalnire în grădină
ascuns printre banale, multe fire
un ghiocel cu gandul aplecat
cand să rosteasc’un zambet către soare
o picătură-n calea lui a stat
(în marea-i bucurie că a fost ninsoare…)
s-a supărat puţin la început
împiedicat în pofta lui de viaţă
însă şi-a revenit şi i-a trecut
împrospătat sub valul de lumină
văzand că cercu-ntreg în jurul lui
tot mai puţin e rece în grădină
iar boaba ce părea să-l umilească
sub calda mangaiere a celui viu
îl face şi mai tare să sclipească

Comentarii

Postări populare de pe acest blog